„Mâna femeii ce nu trebuie să o iei de nevastă, are unghiile ascuţite ȋn chio de migdală. Ȋnfăţişarea aceasta zice: <<fereşte-te!>> Şi cu drept cuvânt căci ia priviţi gravura: o mână boierească, cu degete netede şi ȋn formă de fusuri, cu unghii frumoase şi trandafirii. N-arată ea o fire de artist, poetică, foarte inteligentă dar şi mai adesea lipsită de simţ moral? La dânsa totul este impulsiune şi imaginaţie.
Stăpâna ei ȋşi schimbă mereu gândurile; e nedestoinică de a purta credinţă ȋn dragoste şi chiar ȋn prietenie; este fără simţ practic; totdeauna cu mintea printre stele, mereu ȋn urmărirea idealului sau a unei ţinte ce nu se poate atinge.
N-o lua de nevastă că te frigi dacă n-ai daruri alese prin care să o subjugi şi să-i ţii vecinic admiraţia ȋncordată asupra faptelor tale. Ea poate deveni o iubită plină de foc şi de dragoste, dar ca soţia unui om de rând sau pe care nu-l stimează ȋndeajuns poate fi infernală: trădătoare, necuviincioasă, chiar criminală ȋn unele ȋmprejurări
Mâna femeii ce trebuie să o iei de nevastă
Degetele cam pătrate, pielea cam aspră şi forma regulată şi cam grăsuţă a mânei arată pe femeia bună pentru gospodărie. O astfel de mână ȋnseamnă rânduială, chibzuinţă, economie, suflet bun şi prietenos, care ştie să preţuiască ȋnsuşirile bărbatului.
Pe această femeie trebuie să ţi-o faci soţie cât mai ȋn grabă, căci de se mărită cu un altul să ştii că ai pierdut o comoară. Să te păzeşti ȋnsă fârtate de a o scoate din fire, căci şi dacă nu te ȋnşeală scoţându-şi din capete cu vreun prieten, dar se duce la măsa şi rămâi cu buzele umflate.
Aceste prevestiri ale mâinii, deşi bine ȋnţeles nu se lovesc ȋntotdeauna, cele mai adeseori ȋnsă spun adevărul”. [„Medicul Poporului”, anul I, nr.5, Bucureşti, 27 februarie 1910].
